Inchis intr-o camera pustie,
De mine nimeni nu mai stie ,
Citesc povesti de amor ,
Si-mi amintesc cu nostalgie
Cand stam cu tine pe covor.
Faceam dragoste cu mult haz,
Si ma rasfatzai cu ale tale vorbe,
Ma sarutai si imi faceai in necaz,
Si-mi explicai diverse norme,
Mancam prajutri cu diferite forme.
Eram fericiti si am vrut sa ne unim .
Niciodata nu ne-am luat dupa reguli
Si viata am trait-o din plin .
Dar acum cateva luni tu, ai plecat,
Lasandu-ma cu ochii in lacrimi si indurerat.
Nu te-ai intors acasa , te-am asteptat mereu ,
Ai plecat de langa mine in momentul cel mai greu
Si tot timpul m-am gandit la tine ,
Fie ca a fost marti , sambata sau luni,
Nu mai stiu nimic de tine si nu mai cred nici in minuni.
Inchid cartea si ochii de asemeni,
De-atatea lacrimi si somnul mi-a pierit,
Chiar si memoria a imbatranit,
Am uitat de lume si de temeri
Si te astept aici la nesfarsit .
Tu ai ramas pururea in gand,
Fara sa mi te pot alunga ,razand,
Si acum ma mint mereu singur plangand.
Chipul tau si ziua despartirii ,
Arzand toate in flacara iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu