marți, 31 mai 2011

Stiu..

Da stiu , greselile se platesc ,
Oare am sa imi gasesc visu in altare.
Si stiu , totul este mic , dar mie imi pare mare
Universul nemarginit, plante, stele ,soare .

Stiu a mai trecut un ceas
Ma regasesc in cavou ,fara suflare,
Stiu a mai ramas doar trupul in departare
Stiu sufletul s-a dus , se va intoarce oare?

Stiu , multa lume plange cu lacrimi amare
Stiu , persoana care a fost nu a mai ramas
Stiu , timpul se scurge ,
Totul se duce , da! dispare.

Nu stii , c-as vrea sa fii aici
Sa nu mai pleci niciodata,
Stiu , c-ai putea sa ma ridici,
Si sa-mi schimbi intreaga soarta.

Stiu, visul meu nu se va implini niciodata ,
Stiu, am sa raman aici , in viata de-altadata ,
Sa nu ma mai gandesc  vreodata
Viata e o tarfa, se invarte ca o roata.

Fata din vis

Totul pare absurd , de neinteles ,
Iti poti regasi linistea intr-un singur vers ,
Si sa iti repeti in gand ,
Am inteles ,totul este distrus, nu are sens.

Razboiul decurge intens ,
Tu esti de neatins si te pierzi in paradis,
Zicandu-mi ca totul s-a stins
Sa inteleg , esti o vedeta ah? m-am prins.

Nah..nu-i Gucci ,Maradona, Chuck Norris
E realitatea cruda in care te-ai prins
SI, crezi ca totul este interzis?
Te inseli amarnic , totul e un vis.

Pare de nedescris ? Uau , e paradis,
Albastru deschis , e cerul aprins ,
Rosie in obraji , cu tenul deschis
Ai ghicit esti tu , fata din vis .

Si imi imaginez un drum cu petale,
Si ma gandesc , ca noaptea e mare,
Oare esti tu? Poate mi se pare.
Luna de pe cer chiar atunci dispare.

Fug stelele de zii si soarele de noapte
Focul inimii , prin mine strabate ,
Si arde din zori pana in zii ,
Atunci cand te simt tot mai aproape.

Iar tu , fata din vis, de ce ai plecat ?
Nu ti-am zis nimic , din tot ce e adevarat
Si tu, cu nerabdare , uau , m-ai sarutat ..
Simteam cum plutesc , oare era adevarat?

Nu , nu-i adevarat cum sa plutesc?
Sunt atat de fermecat? oh! Tu fata din vis,
Fa ca totul sa fie asa cum am visat
Sa fiu eu cu tine, intr-un singur pat.

sâmbătă, 21 mai 2011

Descrirea zonei copilarei

Pe malul Dunarii priveam apa cum curge, 
O broscuta sarea din piatra in piatra,
Pestele sarea umplut de sange,
Vruiam sa-l prind dar nu-l puteam ajunge. 

Animanele alerg prin padurice 
Iepurii sar din lan, in lan
Oamenii de rand aduna spice,
Le treera si pe pun in hambar. 

Copii bucurosi, alearga dupa fluturi,
Macii cei rosi-nbogatesc pamantul, 
Si pasarile zbor din creanga in creanga,
Ciobanii oile le mulg si laptele-l incheaga. 

Este frumos la noi aici la tara,
Avem livezi si gradini cu flori,
Pamanurile-s pline de verdeata,
Peisaje au diverse culori. 

Amintirii din copilarie

Ce vremuri erau pe atunci,
Cand mergeam cu prietenii la balci,
Apoi plecam la dunare la peste ,
Ei il prindeau, eu il puneam pe gratar,
Faceam baie, inotam si ne bateam cu apa ,
Stateam pe patura si ne uscam la mal .
Cautam scoici prin apa, fugeam de padurar,
Treceam pe la cantoane, cu cainii dupa noi ,
Cadeam prin balti , prin namol si nisip
Cu talpile crapate si acum ce mai este?
Imi amintesc cu nostalgie frumoasa copilarie,
Si drumurile pe care le strabateam,
Prin baruri , discoteci , umblam in veselie ,
Noi toata vara ,acasa nu stateam .
Unde sunt zilele cand mergeam ,
La Dunare cu bicileta prin iarba si corneci?
Unde sunt noptile in care eram
La poarta ,cu berea in fata, rupti de beti?
Toti au plecat , a ramas pustiu,
Cand le-aminesti dulcea copilarie,
Sunt bucurosi si povestesc cu drag
Bancurile si strugurii ce-i furam de prin vie
Si pepenele verde de la bostan .
Aceasta poezie o dedic tovarasilor mei
Cu , care mi-am petrecut intreaga copilarie ,
Cu ei radeam cu lacrimi si ma bateam,
Prin papura si trestie ne-ascundeam
Cand cu pietre geamurile la oameni le spargeam .
Cei batrani spuneau povesti la bobotaie,
Ne speriau si fugeam pe poteci,
Saream prin foc , si spalam la baie
Negreala ce o aveam pe ochii .
Mancam branzoaice si furam cauciuri,
Peste garduri pe la vecini saream,
Le puneam pe foc ne murdaream ,
Si dimineatza , asa , la scoala mergeam .
Alergam de nebuni pe campie
Ne jucam cu mingea , spargeam cate un geam ,
Unde esti tu , frumoasa copilarie?
Oare vreodata in viata, o sa te mai am ?

vineri, 20 mai 2011

Amintirii din viata a unui batran .

Inchis intr-o camera pustie,
De mine nimeni nu mai stie ,
Citesc povesti de amor ,
Si-mi amintesc cu nostalgie
Cand stam cu tine pe covor. 

Faceam dragoste cu mult haz,
Si ma rasfatzai cu ale tale vorbe,
Ma sarutai si imi faceai in necaz,
Si-mi explicai diverse norme,
Mancam prajutri cu diferite forme. 

Eram fericiti si am vrut sa ne unim .
Niciodata nu ne-am luat dupa reguli 
Si viata am trait-o din plin . 
Dar acum cateva luni tu, ai plecat,
Lasandu-ma cu ochii in lacrimi si indurerat. 

Nu te-ai intors acasa , te-am asteptat mereu ,
Ai plecat de langa mine in momentul cel mai greu
Si tot timpul m-am gandit la tine ,
Fie ca a fost marti , sambata sau luni,
Nu mai stiu nimic de tine si nu mai cred nici in minuni. 

Inchid cartea si ochii de asemeni,
De-atatea lacrimi si somnul mi-a pierit,
Chiar si memoria a imbatranit,
Am uitat de lume si de temeri
Si te astept aici la nesfarsit .

Tu ai ramas pururea in gand,
Fara sa mi te pot alunga ,razand,
Si acum ma mint mereu singur plangand.
Chipul tau si ziua despartirii ,
Arzand toate in flacara iubirii.

Urare.

Eu iti doresc tie , ce imi doresc si mie 
Multa bucurie , succese si triumf
Soarele si luna prieteni sa iti fie
In viata s-ai onoare, sa respecti pe cei din jur
Sa fii cinstita si fara viclesug
Sa nu strivesti fiinte care nu-ti fac rau,
Sa ai grija tot timpul de aproapele tau .
Sa ramai mereu optimista
O minte sanatoasa si sa nu fii trista .
Sa crezi in prietenii care iti sunt aproape
Sa nu lasi dusmanii sa te inconjoare
Ca din greseli ei, pot sa te omoare.
Eu iti zic La multi ani ca fiecare,
Sa nu-ti uiti prietenii, pe luna si pe soare.
Sa nu stii ce-i teama , sa nu stii ce-i dorul
Sa ai fericire cat iti sta in fire
De acum inainte sa ne auzim ,
Peste o suta de ani si tot tineri sa fim.

Poezie patriotica

Noi , poporul roman,cu o tara minunata
Cei care ne conduc,incep s-o vanda toata .
Preascumpa omerine , preascump popor iubit,
Ne distrug in nestire,nu stati la nesfarsit.
Asa cum Mircea s-a luptat cu turci
Invingandu-l pe Baiazid ,
Asa si voi romani scapati de hotii,
Care ne mint la nesfarsit.
In tara-i foamente,e plin' de suferinta
Copii saracii, fara putinta
A invata  sa descopere istoria ,
Sa obtina cu credinta gloria,
Francezi au varsat sange,ca sa ajunga sus
Si Hitler a luptat,pan'a fost rapus .
Dar noi prin lasitate,cu frica de un rus
Am pierdut avutia,si-am ajuns unde, am ajuns .

Sange de tiran se transforma-n apa
SI curge in Marea invoburata
Istoria se-ngroapa dintr-o data.
Iar noi , popor de haduci
Cu fluviu, Dunarea , si Mare
Fugim ca soimi-ndepartare.
Lasam tara sa ne-o ieie,
Sa ne-o transforme in baltoace
Ingropandu-ne de vii
Tinad-ul pe "Vino-ncoace".
Si ne-arata ca-i greu traiul
Si ne spune-i scumpa soarta
Dar noi , lasi , far de sange
O lasam toata , de-a balta.
Unindu-ne v-om invinge
S-aratam de ce-i in stare
Un popor , o natiune
Romanie asta mare.

Moartea...

La toti le este frica de moarte
Dar ce stiu ei?
Ce este in viata de apoi.
Poate ca e mai bine , poate e mai rau
Doar Dumnezeu stie, si spritul tau
Cand va fii acolo , printre Sfintii
In lumea aceea zisa, preacurata.
Pan' la urma nimeni nu stie
Stai si te-ntrebi cu nostalgie
Ce va fii acolo oare  ? Ce o sa fie?
Dar degeaba nu primesti vreun raspuns intrebare.
Oare ar trebuii sa ne fie teama ?
Sau s-asteptam cu bucurie?
Oare cine trebuie luat in seama ?
Parintele sau ratiunea vie?

joi, 19 mai 2011

Poezie dedicata poetilor

O pana , o calimara , un poet sau un scriitor,
Toate acestea creaza un decor.
Poetul este menit in Univers,
Sa-i intelegi pan' la ultimul vers .

Din tot ce-a scris el sa inveti,
Sa tragi concluzii , sa critici, sa visezi
Sa nu-l jicnesti asa usor ,
Sa fii tu, sa te pierzi in decor.

"Si totusi se invarte", sputea un om de stiinta,
Oamenii buni se-aduna , prin munca si credinta,
Si prostii se aduna , dar nu se inteleg,
Asa cum in viata , toate se aleg .

Tot raul din lume-i produs inconstient
Si totdeauna va fi existent.
Asa cum fara aer,fiinta nu traieste
Asa fara cultura , lumea se prapadeste .

Nu condamnati poetii, caci ei sunt doar eroi,
Iti descriu viata,zarea , neamuri soi de soi,
Si muntele si marea si chiar si pe voi
Si lasa operele paganilor din noi .

Iubirea mea

Te astept in dormitor intins pe covor,
Iti ascult pasii marunti care se indreapta spre hol ,
Te asezi la pieptul meu , si-ti soptesc vorbe dulci,
Cu urechea drepata inima sa-mi asculti.

Multi ar vrea sa te aiba si ma invidiaza,
Si tot din jurul meu ar vrea sa fie al lor,
Dar nu ii bag in seama si prin tacerea mea-i dobor ,
Sa taci e lucru sfant si incantator.

Si imi spui ca ma iubesti si tu,
Si te sarut cu multa pasiune,
Esti tot ce am in viata mea mai bun ,
As renunta la tot , numai sa fiu cu tine.

Ne iubim neincetat si speram,
Ca viitorul nostru sa straluceasca,
Scrisorile mele de amor,
Mintea ta sa ti-o vrajeasca .

Si totul este minunat cand sunt cu tine,
Te vreau din ce in ce mai mult
Si imi este dor mereu
In fiecare ceas sunt langa tine si-atunci dispare tot ce simt mai greu.

Cand, lumea va fii lume si stelele , soare ?

De ce lumea nu crede in talentele vii?
De ce lumea e dusmanoasa si plina de vicii?
De ce lumea te minte si te doaboara fara sa-i faci nimic?
De ce lumea iti face viata amara cand ai gresit un pic ? 
De ce lumea spune de rau si nu de bine ?
De ce lumea te invatza sa n-ai incredere in tine?
De ce lumea nimeni nu-i acolo cand tu simti pici?
De ce lumea nu te lasa sa visezi atunci cand vrei sa dormi ? 
De ce lumea te sufoca cand nu mai ai scapare?
De ce lumea danseaza cand inima te doare?
De ce lumea e rea si inselatoare ?
Cand, lumea va fii lume si stelele, soare?

Si totusi..

Si totusi totul pare mult prea trist,
Si totusi o sa raman mereu optimist,
Si totusi am sa invatz din greseli de fiecare data ,
Si totusi n-am sa incetez sa sper, cand viata ma doboara ,
Si totusi am sa cred in Dumnezeu, indiferent de ce se va intampla,
Si totusi am sa te iubesc mereu , precum cerul , pamantul si viata .
SI totusi nu am sa pot oprii vantul cand imi va dorii inima,
Si totusi am sa pictez stele , plante , ape , fiinte , stafii , flori , si morminte uneori.

Poezia

In poezii eu ma destainui
Nu ascund nimic din ceea ce am de zis.
Imi face o deosebita placere
Sa visez si sa cred ca traiesc in paradis . 

In poezii poti sa cedezi uitarii,
Momentele care sunt grele in viata.
Poeziile te invatza cu tarie ,
Cum sa procedezi cand in cap iti cade gheatza .

Poeziile sunt vesnic statatoare, 
In poezii te regasesti mereu,
Poezia asta o dedic,
Cu o profunda bucurie , sufletului meu. 

Sa scrii poezii este usor,
E minunat , totul pare surprinzator
Iti surade sufletul cand le citesti mereu
Te relaxezi , uiti de stres si de greu.

Cine oare?

Cine oare poate definii timpul?
Cine oare ii va schimba cursul?
Cine oare poate sa aiba doua vieti?
Cine oare poate fi invulnerabil?
Ce om oare poate sa zboare?
Cine oare poate sa dispara?
Cine oare poate sa bea toata Marea?
Cine oare poate sa atinga cerul?
Cine oare poate sa vada ingherii?
Cine oare traieste in paradis?
Cine oare indeplineste-un vis?
Cine oare a creat soarele, planetele , lumea , piramidele ?
Cine oare va putea sa le distruga?
Cine oare va alerga pe apa fara sa se scufunda?
Cine oare va fii pururea tanar?
Cine oare ar distruge pamantu?
Cine oare imi va fura gandul ?
Cine oare ar putea oprii furtuna?
Cine oare ar distruge gerul?
Cine oare este Dumnezeu ?
Cine oare este omul?
Cine oare stie ce-i misterul?
Cine oare isi va pune aceasta intrebare?

Daca..

Daca omul ar fi perfect,
Visele s-ar implini-ntr-o clipa,
Daca tot timpul ar lucra inteligent ,
Viata toata n-are sa-i ajunga.

Daca timpul ar avea o forma,
As putea ramane aici o vesnicie.
Daca tu ai venii intr-o clipa,
Nu mi-ar fi teama de nicio stafie .

Daca tu ai stii cum sa traiesti,
Daca ai gandii de fiecare data,
Daca ai stii ca reveii dupa ce pleci,
Nu ti-as mai duce grija niciodata .

Daca sufletele vor ajunge in rai,
Daca viata nu-ti da un bun trai,
Incearca sa visezi si sa tot dai,
Pentru a primi si totul sa-ti ajunga.

Timpul

Parca mai ieri eram copilul
Ce nu stia ce-i viata si ce-i chinul.
Parca mai ieri eram un pici,
Si azi ma intreb cum am ajuns sa fiu aici.

Anii au trecut , timpul s-a scurs,
Jucariile mele s-au distrus .
S-au transformat in lucruri incantatoare
Masinuta mica , dintr-o data s-a facut mare.

Cand eram mic ma intrebam mereu,
Cum o fi sa fiu mare si eu?
Acum ca sunt , mereu imi zic in minte,
Ce bine era sa fiu copil cuminte.

Si totusi sa fi mare nu-i usor
Sa muncesti ,sa ai in inima mult dor ,
Sa cresti copii ,sa ii informezi bine ,
Sa nu le fie greu in asta lume .

Timpul trece , ajungi sa fii batran,
Viata se duce trebuie sa-ti iei ramas bun,
De la copii, nepotii si stranepoti
Cand inchizi ochii , sa-i ai in gand pe toti .

miercuri, 18 mai 2011

Scrisoare de amor

Esti prima lumina-n tunelul vietii mele
Cand te-am zarit pe tine, 
Universul meu, s-a umplut cu stele . 
Destinul meu hidos, plin de durere si chin
Mi-a adus in viata si miere si venin . 

Mii de fiori simtii trecand prin mine, 
Inima inceputu-mi  sa bata mai tare
Vazandu-ti ochii,  uitai de orisicare ,
Simtii cum fericirea mea rasare, 
Un vis frumos,fermecator
Facand cosmarul sa dispara.

Ai reusit sa ma scoti la lumina ,
Din lumea mea intunecata. 
Tu esti sperantza existentei mele, 
Esti picatura de fericire ce umple un pahar de-odata,
Esti singura iubire ce imi vine in minte 
Facandu-ma cald,dulce si  cuminte.

Cum poate o fiintza sa-ti schimbe starea?
Zambetul  de copila sa-ti lumineze calea
Citesc o carte sa-mi regasesc rabdarea 
Sunt aiurit si-mi repet intrebarea.
Nedumerit nu imi gasesc cuvinte
Sunt fermecat,cu visele-mplinte.

Esti primul trandafir din gradina mea 
Petalele rosii si spinii intepatori,
Te miros de-atatea ori pana in zorii.
Ma ametesti si ma vrajesti atat de tare,
In mintea mea te aseman unei raze de soare ,
Ce-mi ofera mereu, mii de fiori.

Luandu-ne de mana alergam pe campie 
Iarba verde parca ne mangaie 
Contopindu-ne usor in minunatul decor.
Uitand de lume , uitand de noi
Uitand de griji si de nevoi
Scriind povesta noastra pe mii de foi. 

Tu esti singura persoana ce imi ofera inspiratie,
Privesc  in ochii tai , sunt plini de admiratie
Obraji tai rosii si catifelati ,
Parul tau negru  plin de  stralucire
Buzele tale dulci care ma saruta
Imi ofera incredere si putere mai multa. 

Un vis de-al meu devenit realitate
Sa am o iubita , nu doua ,nici sapte 
Acum te am pe tine ma faci fericit ,
Am un rost in viata ma simt implint,
Tu m-ai facut intr-o clipa sa iubesc
Tu m-ai facut mai bun, sa stiu de ce traiesc. 

Din lumea celor mici

Sunt un fluture-n livezi 
Si eu zbor din floare , in floare
 Sunt gingas si am culoare
 Buclucas , par de argint
 Pe toate fetele mint . 
Cand ma vad asa istet 
Eu ma declar iubaret.

Sunt faptura mititica 
Mai dulce ca o randunica.
Toata lumea si-ar dori 
Sa ma prinda dar,... fugii.
In zborul meu cel domol 
Intalnii un bondacel
Il privii sfios ,si el ,
Imi canta un cantecel .

O furnica harnicuta
Tragea tare de-o granutza 
Eu ma indreptai spre ea 
Si-i dadui mancarea mea 
Ea fricoasa se indrepta
O lua si-ndat' pleca 
Dar o musca i-o fura. 

Zburai repede spre ea 
O prinsei de aripioara
Luai mancarea din membre 
Si-o scapai odinioara. 
O certai si o mustrai 
Dar ea nu mai putea
O lua repede la goana
Se-ndreptata catre-o valcea. 

Noi fapturi din lumea mica
Avem un rol in natura
Noi stam ziua pe-o urzica 
Noapte pe fulgeratura 
Ne bagam in scorbura. 
Am mancat o frimitura 
Si-am trecut pe aratura . 

Mult prea departe

Ai plecat din lume catre apus 
Si te-ai dus acolo mult prea sus , 
Unde e intuneric si singuratate
Esti mult prea sus, te vreau mai aproape .

 Imi aminstesc si acum si nu voi uita
Ochii tai frumosi si fatza ta,
Parul tau stralucitor , un suflet daruitor
Dar acum in schimb esti mult prea departe. 

Mult prea departe sa te mai vad zambind
Mult prea departe sa te aud vorbind, 
Mult prea mult prea de parte sa te mai am
Mult prea departe in zii si-n noapte.

Te-ai ratacit in ceruri , in departare
Te indrepti spre rai lipsita de suflare 
Acum sufletul meu e mult prea trist
Ma simt strain , sunt doar pesimist .

Iubirea noastra e mult prea sus 
Sangele in apa s-a transpus
Albine , flori , fluturi toata te-au plans 
Tu erai aici acum esti mult prea sus. 

Mult prea departe sa te mai vad zambind
Mult prea departe sa te aud vorbind, 
Mult prea mult prea de parte sa te mai am
Mult prea departe in zii si-n noapte.

Ma simt indispus , sunt in deprimare
Lipsit de tot , lipsit de rabdare
Este totul absurd, si nu mi se pare
Sunt distrus , iar tu esti mult prea sus. 

Ei mi-au promis c-am sa te mai vad 
Dar nu stiu de ce totul s-a stins.
Poate ca o data am sa te mai vad in vis
Si sa iti soptesc ceea de mult nu ti-am zis : te iubesc.

Dar tu esti  mult prea departe sa te mai vad zambind
Mult prea departe sa te aud vorbind, 
Mult prea mult prea de parte sa te mai am
Mult prea departe in zii si-n noapte.

Mult prea departe sa te mai vad zambind
Mult prea departe sa te aud vorbind, 
Mult prea mult prea de parte sa te mai am
Mult prea departe in zii si-n noapte.

Sentimente pierdute

Te simt aproape , aproape de mine
Dar tu esti prea departe, stiu bine 
Totul s-a spulberat cand ai plecat
Sufletul s-a schimbat si am cugetat.

Cerul ar vrea sa ne desparta
Fulgeru-l crapa dintr-o data
Iar vine ploaie si furtuna
Si sentimentele pierdute  ni le-aduna. 

As vrea sa simti ca nu mi-e bine
Te vreau aproape ,alaturi de mine
Sufletul meu trage cu arcu in tine
Inima-mi spune ca nu e bine . 

Erai ingerul alb ,ce il visam mereu
Erai zambetul cald, ce il simtzeam la greu
O aripa in zbor s-a rupt atat de usor 
Si a cazut pe sol un suflet plin de dor. 

Totul este trist ,  de neintzeles
Eu sunt un pesimist fara niciun sens 
Pentru totdeauna as vrea sa uit de tine
Atunci cand ai plecat ai creat suspine. 

Dragostea invingatoare

La lumina lumanarii
Asteptandu-te sa vi,
Ma gandeam cu disperare
Cum te cheama, oare stii?
Esti a sufletului har
Ce-l inalti peste hotare,
Peste munti, peste oceane,
Peste rauri sclipitoare.

La steaua luminata noi stam si privim ,
In mijlocul nopti noi doi ne iubim ,
In camera noastra privim la stele mii ,
Ce umplu cerul mare, plin de veseli,
Numai noi doi suntem intr-a noastra lume
Cand iubim cu patima si cu pasiune.

Cu tine stau si ma destainui
In amugrul serii ce se lasa,
Cu tine viata mi-e usoara,
Cu tine as pleca de-acasa.

In universul asta mare
Eu doar cu tine-s fericit,
In lumea asta trecatoare
Unde dragostea-i invingatoare. 

Adio, dar te iubesc

Imaginea noptilor pierdute  
Gandurile pustii si ascunse 
Raurile de lacrimi scurse 
Dintr-o data au disparut 
Cand in cale mi-ai aparut 


A trecut mult timp de atunci
Ma cuprindeai in brate si incercai sa ma strangi
Scriam pe foi povesti de amor 
Incercam sa iti explic cat de mult te ador
Tu nu ma credeai , si ma amageai . 


Imaginea noptilor pierdute  
Gandurile pustii si ascunse 
Raurile de lacrimi scurse 
Dintr-o data au disparut 
Cand in cale mi-ai aparut 


Tu credeai mereu ca eu te minteam
Nu ai stiut nimic din tot ce simteam 
Cat de mult te doream si ce mult te iubeam 
Niciodata sa nu am putut  sa iti spun
Dar acum iti soptesc : adio dar, te iubesc . 


Imaginea noptilor pierdute  
Gandurile pustii si ascunse 
Raurile de lacrimi scurse 
Dintr-o data au disparut 
Cand in cale mi-ai aparut .x2

Profita de viata pana nu e prea tarziu

De fiecare moment eu profit 
In viata asta n-am ezitat nimic
Stiu ce sa fac,cu cine sa vorbesc
Sunt sarac ,dar stiu sa traiesc. 


Viata e scurta nu stii cum se duce
Momente dificile te-asteapta la rascruce
Un pic de distractie nu strica niciodata
Nu ai de ales ca viata-i ca o roata. 


Nimic nu se iarta nimic,totul se distruge 
Castigi pe o parte si simti cum te infrange
Dorul din inima , iti este atins
Cand esti la pamant si te declari invins. 


Trebuie sa fii tare nu sta cu ochii in soare
Privesti in departare si o astepti zambind 
Fericirea-i trecatoare o intalnesti in cale
Si-i spui bine-ai venit. 


Timpul trece iubirea-ti pare rece
Simti cum se stinge , te miri si taci subit
Mergi in fata , treci prin viata 
Far' de sperantza, astepti la nesfasit.

Am o indemn  pentru voi toti 
Profitati de viata , nu fi-ti idioti
Nu umbla pe drum cu alcolisti
Lupta in viata cat poti sa rezisti.